Nordul romanesc, marcat de lantul muntilor vulcanici Oas, Gutai si Tibles la sud, de lantul muntilor cristalini ai Rodnei spre est si ai Maramuresului spre sud- est, marginiti de regiuni deluroase, terase si lunci, definit geografic de depresiunea intercarpatica a judetului Maramures, a favorizat, prin conditiile geoclimatice si prin bogatiile naturale, prezenta si permanenta omului aici înca din cele mai vechi timpuri.

Zona etnografica Maramures, alaturi de zona Lapus, zona Chioar si o parte din zona Codru, formeaza actualul judet Maramures, iar împreuna cu celelalte zone etnografice contureaza minunata Tara a Romaniei. Aceste zone, distincte din punct de vedere geografic, istoric si etnografic, au avut de-a lungul istoriei o soarta asemanatoare.

De aceea, chiar daca elemente de cultura populara, pastrate prin forta traditiei pana în zilele noastre, ofera caracteristici distincte, individualizatoare, în ansamblu dominantele culturii populare romanesti se regasesc în fiecare zona — dovada a unitatii acesteia, a specificului nostru etnic.
Nu putem face o caracterizare geografica a zonei fara sa mentionam una dintre primele descrieri ale Maramuresului dinaintea primului razboi mondial, datorata academicianului Ioan Mihalyi de Apsa: „Comitatul Maramures situat la cursul superior al raului Tisa formeaza în privinta topo-hidrografica un teritoriu închis din toate laturile de dealuri mari si munti înalti, ca o cetate, avand de poarta locul îngust langa Hust, unde Tisa paraseste locul sau natal.

Apele patrund acest teritoriu, cum e patrunsa frunza arborelui de nervele sale; rauri curg din toate marginile pana la mijlocul tinutului, unde Tisa toate le aduna, primind de a stanga raurile Mara, Iza si Viseul, de a dreapta Apsa, Tarasul, Talaborul si raul Neagu.

Toate aceste rauri se ramifica în vai si valcele încantatoare de o rara frumusete naturala, cum le are pamantul clasic al Elladei si al Italiei. Teritoriul Maramuresului avand marginile sale naturale, numai putine schimbari a suferit în decursul secolilor…”
Maramuresul, aceasta „cetate” naturala atat de bine conturata si sub raport etnografic, se întinde astazi pe o suprafata de 3 381 kmp, cu un relief diferit care coboara în trepte de la muntii înalti de peste 2 000 m la dealuri si coline, pana în vaile ce converg înspre Tisa, cu altitudini variabile între 250—500 m.

Zona depresionara cuprinde vaile si interfluviile muntoase ale principalelor rauri : Tisa, Iza, Mara si Cosau. Peisagistic, zona este caracterizata de dealuri (500 —600 m alt.) cu interfluvii împadurite cu stejar si fag, ascunzand luminisuri cu flori multicolore sau cu renumite livezi de meri, peri si pruni. Raurile si paraiele sunt însotite de mici zavoaie cu flora si fauna specifice.
Una dintre bogatiile naturale cu perspective de valorificare moderna este multitudinea apelor si izvoarelor minerale care se întalnesc la tot pasul.
Deocamdata, ele sunt valorificate de catre localnici, fie pentru consum (în locul apei de baut), fie pentru bai medicinale, folosind instalatii traditionale (încalzitul apei cu bolovani fierbinti, bai în cazi de lemn în aer liber sau în baraci improvizate).

Nu ai cum sa nu vizitezi Maramuresul! Alege Unitatea perfecta de Cazare Maramures pentru tine si cei dragi tie!

Dintre ele, mai importante sunt izvoarele de la Oncesti, Barsana, Secatura, Valeni, Slatioara, Glod, Ieud, Dragomiresti, Salistea de Sus — pe valea Izei; Breb, Valea Stejarului, Berbesti, Desesti — pe vaile Marei si Cosaului; Iapa, Campulung la Tisa, Sapanta — pe valea Tisei. Bogate în saruri minerale sulfuroase, cloruroase, carbogazoase si iodate, aceste izvoare vor da nastere unor viitoare statiuni balneare cum sunt cele de la Ocna-Sugatag si Costiui, care deja au intrat in circurtul judetean si chiar national.

Potentialul hidrografic depresionar este caracterizat si prin prezenta lacurilor naturale — cel de la Hoteni sau Lacul Morarenilor de la Breb — si a celor antropogene, formate fie prin surparea minelor de sare de la Ocna-Sugatag si Costiui, fie prin stavilirea unor paraie, cum e cel din raul Tisa.
Zona muntilor înalti este definita de aria muntilor Rodnei si Maramuresului, de valea Viseului cu afluentii sai si de Izvoarele Izei. Forma de relief dominanta sunt muntii înalti, cu platforme întinse, bogate în pasuni, culmi muntoase cu goluri alpine, grohotisuri, varfuri ascutite, zimtate, peisaje deosebite determinate de relieful glaciar si periglaciar, cu numeroase lacuri glaciare.

Peisajul muntilor Rodnei si Maramuresului permite practicarea excursiilor, a drumetiilor. Paraiele cu cursuri repezi, cu cascade, cu un fond salmonicol însemnat, si numeroasele izvoare minerale adauga potentialului natural oferit de relief calitati sporite, cu posibilitati de cura si de pescuit sportiv. Conditiile climatice, prin durata lunga de stralucire a soarelui si a mentinerii stratului de zapada, precum si prin aerul curat de altitudine, creeaza conditii optime pentru practicarea sporturilor de iarna.
Flora este bogata, oferind exemplare rare — de la covorul de bujori de munte de pe versantii nordici ai muntilor Rodnei la floarea de colt, monument al naturii, ascunsa pe politele de calcare de pe Piatra Rea, Cearcan si Coman.

Padurile mari de brad si molid adapostesc o bogata fauna cinegetica ce exceleaza prin animale mari. Amintim aici si posibilitatile deosebite pe care le ofera zona pentru practicarea turismului montan, îndeosebi pe varfurile Pietrosul Mare, Puzdrele, Ineu, din muntii Rodnei, sau Farcau, Mihailecu, din muntii Maramuresului, la circurile glaciare din Zanoaga, Pietrosul Mare, lacurile glaciare Iezer, Buhaescu, Lala din muntii Rodnei si Vinderel din muntii Maramuresului. Peisajul geografic al zonei este marcat de valea Viseului, valea Vaserului, valea Borsei, pestera Izei, cascada Cailor etc.

Partea de vest a depresiunii cuprinde aria muntilor vulcanici cu forme de relief specifice : platouri întinse de lava, culmi muntoase sub forma de cai cladite din aglomerari andezitice (Ignisul, Piatra, Plesca), în general cu altitudini mijlocii de 1 200—1 300 m si forme mai domoale, piemonturi prelungi aflate la poalele muntilor, facand trecerea spre zonele depresionare. Relieful este dominat de urmele unui crater vulcanic care formeaza o stanca prelungita, dantelata — Creasta Cocosului — declarata rezervatie geologica datorita formei inedite. De pe stancile ametitoare poate fi urmarita în detaliu panorama, de o rara frumusete ce cuprinde vaile Mara, Cosau, piemontul Sugatagului cu lacurile Chendroaiei si Morarenilor, iar la sud-vest parchetele forestiere, exploatarile miniere si depresiunea Baii Mari.

Zona vulcanica cuprinde si valea Sapantei (cu cele trei cascade ale Covatarului, Niresului si Runcului) sau valea Marei, cu Cheile Tatarului (în lungime de circa 1 km), unde paraul Brazi a sapat o vale îngusta si adanca, flancata de pereti drepti de stanca, colorati în galben auriu (datorita lichenilor), unde apele aluneca cu viteze ametitoare peste lespezi uriase de piatra. Haina bogata a padurilor în care predomina esentele de foioase, bogatia branduselor, ghioceilor si luscutelor, varietatea speciilor cinegetice (ursi, capriori, cerbi, mistreti) completeaza armonios spatiul geografic general.

Desigur, întregul peisaj geografie al Maramuresului este completat, de-a lungul vailor principale si secundare, de asezari cu o zestre etnografica si folclorica deosebita, asezari ce dateaza din epoci stravechi si care, prin minunatii oameni ai acestor locuri, au perpetuat în timp o cultura si o civilizatie populara taraneasca specifice, integrate armonios în spiritualitatea romaneasca. Conditiile geografice, necesitatile istorice, precum si constiinta apartenentei la acelasi neam au impus-o legatura permanenta a maramuresenilor cu fratii lor din celelalte pamanturi locuite de romani. Aceasta legatura este marcata si de caile de comunicatie dintre Maramures si zonele limitrofe.

Înca din secolul al XIV lea sunt atestate documentar legaturi cu zonele limitrofe prin pasuni si pe firul vailor, unele pentru trafic rutier (cum este cel de pe valea Cosaului, înspre Baia Sprie, pomenit în documente la anul 1390). Astfel, cai de legatura neantrerupta cu Tara Oasului au fost „drumul sarii”, cum este consemnat în documente, drumul între Teceut si Huta, cele doua sosele care leaga vaile Marei si Cosaului de zona Baia Mare, ocolind pe la est sau pe la vest varful Gutai, soseaua peste pasul Setref, dintre izvoarele Izei si valea Somesului Mare, de-a lungul Salautei, poteci si drumuri spre Lapus si Chioar. Legatura cu Moldova se realiza prin mai multe locuri : de la izvoarele Viseului, peste Prislop, se ajungea în valea Bistritei Aurii si în depresiunea Domelor ; de la izvoarele Vaserului, ocolind pe la nord Toroioaga, se putea cobora în depresiunea Campulungului, pe valea Moldovei ; pe la izvoarele Ruscovei, trecerea din Maramures în Tara de Sus a Moldovei evita traversarea crestelor muntelui Mestecanis.
Atestarile documentare si arheologice, toponimia si traditia confirma pas cu pas legatura permanenta dintre oamenii Maramuresului cu fratii lor de dincolo de „zidurile cetatii”.