Portul popular femeiesc din zona Maramures, prin elementele principale, se integreaza în structura, generala a portului popular romanesc.
Gateala capului este mai simpla decat în alte zone etnografice, dar implica elemente deosebite cand este purtata de mireasa.

În mod obisnuit, parul este împletit în doua cozi, cu carare pe mijloc. La mireasa, cele doua cozi sunt legate împreuna la spate si sunt împodobite cu „verdeata” („barbanoc”), panglici, flori. În unele sate, parul de pe frunte este aranjat în coltisori decorativi.

Cununa de mireasa („mununa”) se diferentiaza pe subzone, dar are ca nota comuna întregului Maramures bogatia de materiale din care este confectionata („verdeata”, oglinzi, margele colorate, flori, hartie colorata, lana colorata) si bogatia cromatica. Un caz singular îl prezinta cununa din comuna Sapanta, care are o „palmeta mare laterala” cu corespondente în portul ucrainean. Cununa descrisa este cea care se poarta în zilele noastre. Cea traditionala era foarte simpla si sobra, fiind confectionata pe un suport de lana si ornamentata în exclusivitate cu floricele realizate din maduva de pipirig.
Fetele si femeile casatorite poarta basmale din panza colorata, iar batranele basmale negre. Diferentele constau mai ales în modul cum se înnoada basmaua.
Elementele de mare valoare artistica ale portului femeiesc din Maramures sunt camasa si zadiile.
Camasa se diferentiaza pe subzone mai ales în ceea ce priveste dispunerea campilor ornamentali, cromatica, elementele decorative si desigur forma manecilor. Diferentieri apar si în functie de varsta; de exemplu, camasile purtate de batrane au ornamentele lucrate cu alb pe alb, uneori cu discrete infuzii de galben. Camasa femeilor casatorite este si ea sobra, dar fire de culoare accentueaza decorarea decolteului si a manecilor.

La camasile purtate de fete, culorile folosite frecvent sunt galbenul, rosul, albastrul, portocaliul si mai rar verdele.
Un element specific camasilor din zona etnografica Maramures îl constituie decolteul de forma patrata.
În privinta deosebirilor subzonale trebuie sa remarcam camasa din subzona Borsei, care are maneci scurte si fodorile de la maneci si bizerii de pe umeri foarte mari.
O mentiune speciala merita camasile femeiesti din comuna Sapanta. Croiul acestora este cel traditional, dar decorul brodat este mai bogat, dispus în jurul decolteului si pe piept, peste umar si la încheietura mainii. Broderia este cusuta cu ata colorata peste fire numarate si în cruciulite. Motivele ornamentale specifice sunt „corigaul” (zigzagul), „cracul”, „ruja”, „coltii din ata” (festonul).

Cromatica include albul, rosul mohorat, verdele, albastrul, galbenul, portocaliul. Maneca nu se termina cu un volan, ci cu o manseta mai larga, încretita si brodata în tehnici si cu ornamente diferite. Poalele care întregesc camasa, fixe sau detasate, sunt simple, albul imaculat punand în evidenta cromatica zadiilor.
Ceea ce da o nota specifica portului popular al femeilor din Maramures, dar care îl si diferentiaza pe subzone si chiar pe localitati, este zadia. „Generalizat si specific portului transilvanean, aria de raspandire a acestui tip stravechi de port este însa mult mai mare, cuprinzand si alte regiuni ale tarii (Oltenia, Muntenia, sud-estul Moldovei, Banatul), cat si teritoriul Carpato-Balcanic”

Zadiile, de forma dreptunghiulara, au dungi diferite ca latime si cromatica, variind de la sat la sat (rosu cu negru, portocaliu cu negru, galben cu negru, albastru cu negru).
Zadiile se „încing” cu ajutorul unor baiere împletite din lana colorata (întai se încinge zadia din spate, apoi cea din fata).

Dupa primul razboi mondial, în portul popular maramuresean a patruns fusta din casmir, larga si încretita, care se poarta zilnic, dar si în zilele de sarbatoare. În comuna Sapanta, aceasta a preluat în totalitate functia poalelor si a zadiei. Fusta se poarta si cu o zadie în fata. Mentionam ca si fustele difera sub aspect cromatic de la subzona la subzona si chiar de la sat la sat. Batranele poarta fusta din catifea neagra si zadie în fata. În zilele de mare sarbatoare se mai poate vedea costumul traditional complet.

Pieptarul, care difera de la o subzona la alta, are în general doua variante: cel din panura de lana (de culoare verde, albastru, albastru îmbinat cu verde si negru) si cojocelul din blana, brodat cu matase, cu lana divers colorata sau cu fasii de piele colorata îmbinate cu lana.
Lecricul sau sumanul este confectionat din panura tesuta în patru ite si batuta la piua. Croiul a evoluat de la cel traditional (descheiat în fata, cu maneca prinsa din umar) la tipul actual, croit pe talie, cu buzunare, uneori chiar cu gaica, cu umerii drepti, cu guler si rever.

Iarna si în momente de ceremonial, femeile îmbraca guba alba, care este identica cu cea barbateasca.
Încaltamintea este compusa în general din opinci, care se poarta cu obiele de lana sau cu ciorapi împletiti din lana alba, înfasurati cu „ate” din lana neagra. Înainte, femeile purtau si „cioareci”, un fel de turetci lungi, din panura. Din secolul trecut s-au purtat cizme cu tocuri înalte, ornate cu tinte.