In Maramures, celebrele porti maramuresene, adevarate arcuri de triumf ale spiritului taranului nostru.
Ca si arhitectura, portul popular, obiceiurile, graiul, portile au în zona turistica Maramures o expresie unitara pentru întregul teritoriu, dar cu diferentieri de la o subzona la alta. Diferentierile apar în sistemul constructiv, în decor si în materialul din care sunt confectionate (stejar, diferite esente de rasinoase etc.). În cadrul acelorasi subzone, diferentierile apar în felul cum sunt taiate „aripile portilor”.
Vechile structuri sociale care împarteau societatea maramureseana în categoria „nemesilor” (tarani cu ranguri de noblete) si a „portiesilor” sau ,jelerilor” se pare ca si-au lasat amprenta si în dreptul de a avea „poarta” sau „vranita” (poarta care în loc de doua aripi din scandura avea doar o aripa longitudinala, formata din mai, multe scanduri înguste, montate în amnare, la distanta de circa 10 cm una de alta).

O categorie aparte o formau portile de acces la institutiile publice în special la biserici si la cimitirele de pe langa acestea, porti care se constituie ca un tip aparte (pe doi sau pe patru stalpi dispusi la distante egale si cu acoperisul în patru ape; stalpii, legati cu contrafise, formeaza arcade împreuna cu cununa sau fruntarul care de obicei este frumos ornamentat, purtand inscriptii si datari).

Dupa sistemul constructiv, portile se pot clasifica astfel : poarta pe doi stalpi, tip mai rar, accidental în arhitectura laica (Sacel), dar frecvent la intrarea în cimitire; poarta cu trei stalpi (model generalizat în întreg Maramuresul); poarta cu patru stalpi (doi centrali, care sustin aripile, si doi laterali, care împreuna cu stalpii de baza formeaza doua portite de acces) ; poarta cu cinci stalpi (propriu-zis este dublarea portii cu trei stalpi, exclusiv stalpul din mijloc, care da un ansamblu arhitectonic monumental) — modelul s-a raspandit mai mult în subzona Mara- Cosau si Iza

Inferioara, prin preluarea într-o maniera proprie a modelului portii la intrarea în satul Cracesti (astazi Mara); poarta cu sase stalpi (care presupune dublarea stalpilor de baza), raspandita în aceleasi sate ca si cea cu cinci stalpi.
Sub aspect constructiv, poarta cu trei stalpi apare ca un ansamblu arhitectonic. Stalpii sunt legati între ei în partea superioara printr-o cununa ajutata de „chitusi” care, prin cioplitura, au si functie decorativa; la baza, legatura o face „pragul de jos” care de obicei este partial montat în pamant pentru a înlesni accesul carutei (la portile noi apare tendinta de renuntare la acest element). La portita, pragul de sus si pragul de jos leaga stalpul central de cel lateral.

Nu poti sa nu fi impresionat de maiestria cu care sunt construite portile maramuresene. Vino in Maramures unde vei alfa o multime de Pensiuni Maramures cu porti maramursene deosebite.

Acoperisul se fixeaza de cununa prin grinzisoare; în general, acesta este în patru ape, folosindu- se dranita batuta la doua randuri si trasa la cutitoi în coada de randunica sau în „colti”. Deasupra pragului portitei, de obicei (în subzona Cosaului si Iza Inferioara), în spatiul liber se monteaza o „fundatura” din scanduri de brad traforate cu motive specifice.

La portile din subzona Iza Mijlocie, în acest spatiu apar „chitusi” de forma rotunda, în mijloc fiind figurat soarele ca motiv de baza sau crucea înscrisa în cerc. Aripile, „vranita” si „portita” vin sa închida golurile dintre stalpi. Impresionante la poarta maramureseana sunt monumentalitatea si armonia proportiilor, sistemul constructiv si sistemul decorativ. Discutand sistemul decorativ al portilor din Maramures, trebuie sa subliniem faptul ca nota de diferentiere pe principalele subzone este evidenta. Motivul dominant pentru toata aria de raspandire este cel al „pomului vietii”, cu variante pe subzone.

Le gasim si în Maramures, diferentiate pe subzone. În subzona Cosau-Mara si Iza Inferioara predomina tiparul traco-dacic si tiparul iranian, iar în subzona Iza Mijlocie este frecvent tiparul elenistic. Motivul pomului vietii, simbol al „tineretii fara batranete si al vietii fara de moarte”, este asociat adesea si altor motive larg raspandite în creatia populara romaneasca, dar cu o arie mult mai mare, gasindu-le si la alte popoare. Astfel sunt simbolurile solare, într-o mare varietate: cercul, cercuri concentrice, cercul taiat de cruce, roata cu spite, vartejul (soarele în miscare), discuri, romburi flancate de cercuri si rozete, care de altfel pot fi urmarite pe epoci foarte îndepartate, se asociaza, alaturi de alte motive, pomului vietii.

Tiparul traco-dacic figureaza de obicei un brad stilizat, cu radacini care pornesc de la baza stalpului (ce poarta denumirea de „urs”). Tiparul iranian figureaza pomul, în Maramures foarte stilizat, cu radacinile puternic reliefate si care întotdeauna pornesc de la „ursul” portii, din care se înalta tulpina cu ramurile. Tulpina si ramurile sunt dominant prezentate sub forma torsadei. Între tulpina si ramuri se interpune uneori un cerc segmentat în patru parti.

Atat variantele tiparului iranian, cat si cele ale tiparului traco-dacic, specifice subzonei Cosau-Mara si satelor din Iza Inferioara, sunt realizate prin sculptura în lemn, motivele fiind puternic scoase în relief. Tiparul elenistic, mai frecvent în subzona Iza Mijlocie, apare sub forma glastrei cu flori si este asociat altor motive, de obicei geometrice, neexcluzand motivele solare. Figuri zoomorfe (pasari, sarpele), antropomorfe (chipul omului, de obicei foarte stilizat, dus pana la geometrism), fitomorfe (vrejuri cu frunze), precum si geometrice abstracte vin sa completeze gama elementelor ce înfrumuseteaza stalpii portilor maramuresene.

Daca urmarim în timp aceste motive, considerate astazi decorative, vom constata cu surprindere ca initial ele au avut functii magico-mitice, de aparare împotriva raului si de purificare, de punere sub semnul binelui a tot ce este dincolo de „pragul” portii (gospodaria, animalele, oamenii). Încifrate într-un limbaj propriu, aceste simboluri-marci îsi asteapta dezlegarea, care cu certitudine ne va aduce mesajul de peste veacuri al stramosilor nostri, felul lor de a gandi, de a concepe lumea si viata. Prin mutatii de sens, aceste marci-simbol au trecut din planul magicului în cel artistic, astazi taranii neputand explica semnificatia lor.