Tehnicile de confectionare a tolurilor si covoarelor sunt în „ciur” si în „prinse” sau fire întrepatrunse. Se lucreaza la razboiul de tesut orizontal (numit „tiara”), distanta între stative fiind în functie de latimea covorului. Tiara se instaleaza în una dintre încaperile casei sau chiar în sura, pe timp calduros. Alesul se face cu migala si cu multa maiestrie. De-a lungul veacurilor s-au dezvoltat mai multe centre în care alesul tolurilor a devenit o ocupatie specifica: Botiza, Sieu, Dragomiresti, Viseu, Calinesti, Petrova, Barsana. În general, fiecare femeie stie sa aleaga în tiara, fetele învatand înca din copilarie acest mestesug.
În privinta cromaticii covorului maramuresean trebuie sa mentionam ca pana la finele secolului trecut se foloseau coloranti extrasi din plante si din diverse pamanturi, care dadeau nuante pastelate, calde. Colorantii sintetici, raspanditi si generalizati în perioada interbelica, au adus culorile vii, care se armonizau cu peretii varuiti, cu frizele decorative realizate din alternarea icoanelor si blidelor împodobite cu stergare.

Descopera istoria maramuresului la ea acasa. Vino intr-o vacanta in Maramures si gaseste Cazare Maramures in cele mai frumoase locuri.

Astazi s-a revenit la colorantii vegetali în creatii de mare rafinament artistic. Astfel, sotii Maria si Nicolae Pipas din satul Tisa, Maria Berbecaru si un grup de femei din Botiza, Doina Voinea din Valea Hotarului au devenit cunoscute prin covoarele pe care le-au realizat. O mentiune speciala merita Aglaia Popovici din Sighetul Marmatiei care, preluand vechile tehnici ale colorantilor vegetali si motivele decorative traditionale, reia vechile modele în creatii noi de mare
rafinament, folosindu-se de razboiul vertical.
Panura pentru piesele de port este tesuta în gospodarie, de catre fiecare femeie.
Lana obtinuta primavara de pe oile de rasa turcana se spala în „cotarca”, în izvoarele si paraiele ce strabat satele. Pentru spalat nu se foloseste decat apa. Uscatul lanii se face prin rasfirarea ei pe diversele acareturi din gospodarie sau pe scanduri. Dupa uscare urmeaza scarmanatul, care se efectueaza la „dreve” sau folosindu-se „fosalai” de mina sau „hrebdinca” Toamna începe torsul si tesutul lanii. Tot toamna, panura scoasa din tiara este dusa la „ptisat” (îndesat) la piua, dupa care, înca uda, este adusa acasa si întinsa pe stalpii casei pentru a se usca.