Tradiţiile românilor sunt comori ce nu ar trebui uitate sau parăsite niciodată. Ele sunt ale noastre, ne caracterizează, ne definesc şi prin ele ne simţim mai bogaţi, mai aleşi, mai altfel decât alţii. Maramureşul înglobează toată viaţa rurală, neschimbată obiceiurile ţăranului român şi modul lor de viaţă.

Vastul ţinut istoric al Maramureşului, este considerat una din cele mai bine păstrate zone ale Europei din perspectiva antropologiei culturale şi a etnografiei. Încă mai există vechi tradiţii datorită munţilor înalţi care adăpostesc lunga depresiune din toate părţile. Moroşenii, aşa cum se auto-intitulează oamenii din Maramureş, sunt ospitalieri, veseli şi prietenoşi .
Românii nu şi-au pierdut tradiţiile .În Maramureş, oamenii şi-au păstrat vorba, portul, obiceiurile gastronomice şi preocupările lor, dar mai ales ospitalitatea .Tradiţiile de sărbători sunt însoţite de obiceiuri şi ritualuri care umplu sufletul de bucurie .Mirosul cozonacilor, al cârnatilor afumaţi, a tobei şi a sarmalelor ne vestesc sărbătoarea Craciunului. Tradiţia Ignatului, a porcului tăiat în ogradă se păstrează din vremuri străvechi

Plina de parfum divin, minunata sarbatoare a Nasterii Domnului(Craciunul) revine iar ca prilej de bucurie. Cei mici isi lumineaza copilaria acestor zile deosebite semanând bucurie prin vestea colindelor, recompensati fiind cu daruri crestineste daruite. Maramuresul imbraca sfinta haina a acestor sarbatori poate mai deosebit ca niciunde in lume. Colindele, asemeni unor rugi inaltate spre ceruri deschid usile inimilor si a caselor de maramureseni vrednici, cu frica si respect pentru Dumnezeu,bucurindu-i deopotriva.
Crăciunul continuă să fie in Maramureş o sarbatoare la care traditiile si obiceiurile se pastrează cu sfinţenie, cel mai bine acestea putand fi vazute la sate. Lumea petrece impreuna cu familia si prietenii trei zile intr-una. Sarbatoarea Craciunului are trei etape: perioada de pregatire, postul si toate celelalte actiuni in care intra curatirea casei, a curtii, a mormintelor.
Hristos se naste si Maramuresul e in sarbatoare. Dupa Slujba de Litie, morosenii pleaca de la biserica si colinda pe la case toata noaptea, imprastiind prin colinde, vestea Nasterii Mantuitorului. Satele sunt animate de cete de colindatori, pana a doua zi dimineata. Truda le e rasplatita cu nuci si mere, cozonaci calzi si carnati, cu vin si horinca.

Ajungi de Craciun in Maramures? Gaseste cazare pe cazaremm.ro

Obiceiurile sunt o componentă perenă a culturii noastre tradiţionale. Cele mai răspândite şi mai fastuoase s-au dovedit a fi cele legate de marele Praznic al Craciunului.

Repertoriul tradiţional al obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde pe lângă colindele propriu-zise (cântece de stea, vicleimul, pluguşorul, sorcova, jocuri cu măşti , teatru popular, dansuri) şi o seamă de datini, practici, superstiţii, ziceri, sfaturi cu originea în credinţe şi mituri străvechi sau creştine, care exprimă înţelepciunea populară, realul sau fantasticul, esenţe ale bogaţiei naostre spirituale.

Poporul român a fost întotdeauna un popor credincios, în majoritate ortodox, iar majoritatea tradiţiilor şi obiceiurilor noastre, relationează cu sărbătorile religioase. Varietatea tradiţiilor şi obiceiurilor se datorează trecutului zbuciumat pe care l-a avut poporul nostru. Astfel că ,cei ce ne-au cotropit , au adus cu ei datini şi obiceiuri şi mai apoi au împrumutat de la noi, rezultând mozaicul de tradiţii şi obiceiuri ce dăinuie şi azi.

În noaptea de Crăciun, satele răsună de glasul urătorilor iar gospodăriile maramureşene se transformă în tărămuri ale credinţei populare. Crăciunul este sarbatorit cum se cuvine in Maramures,cu colinde, mancaruri traditionale, horinca si voie buna.
În Maramures, un loc important il ocupa jocul mosilor, la originea caruia se pare ca au stat ceremoniile cu masti din noptile de priveghi – ritual stramosesc de cinstirea mortilor. Masca propriu-zisa de mos maramuresan executata din blana de cornute, desi aminteste de animalul originar se deosebeste de alte maşti prin faptul ca nu au coarne . Jocul mosilor este un moment aparte si se remarca prin ingeniozitatea celor care se deghizeaza si bat la usile gazdelor sa le sperie si sa le ureze fericire si sanatate.

Maramuresul este inca un loc in care se pot auzi glasurile copiilor si tinerilor, dar si ale celor batrani care vestesc Nasterea Domnului Iisus, dar intai de toate intreaba: “Slobodu-i a colinda?”. În Ajunul Craciunului, in satele din Maramures primii care pleaca la colindat sunt copiii. Cu traistutele la gât, acestia merg pe la case ca sa anunte marele eveniment care se va produce, iar in schimbul colindei lor se obisnuiste sa se ofere colăcuti, nuci, mere.

Pregatirile de Craciun sunt obligatorii in Maramures, iar tarancile folosesc acest prilej ca sa isi scoata la iveala zestrea lor sau ale fetelor de maritat. Stergare frumos tesute, perne imbracate in fete brodate cu migala, pleduri colorate sunt scoase din dulapuri si asezate in incaperi, mai ales in cea in care sunt primiti colindatorii. Din case nu lipseste nici bradul, impodobit altadata cu nuci, mere ori siraguri de boabe de fasole alba in loc de beteala.
Cel mai important este ca de Craciun casa sa fie curata si impodobita de sarbatoare, iar masa sa fie plina, pentru ca adunarea membrilor familiei in jurul mesei si al bradului este elementul cel mai bine conservat. Obiceiul apare ca o forma de reconstituire a strangerii tuturor ai casei in jurul buturugii sacre ce se aprindea in vatra casei in Ajun si care are rostul de a-i incarca cu putere pe participanti”.

De altfel, chiar exista credinta ca in noaptea de Craciun nu e voie sa se stinga focul in soba, astfel incat barbatul casei obisnuia sa puna pe foc o buturuga mare
Reunirea in jurul mesei de Craciun este revenirea in cerc, ce ar putea fi interpretata ca o forma de initiere ori reinitiere, participantii avand prilejul sa se incarce cu putere. Cat priveste ospatul, acesta se face pentru asigurarea bunastarii, dar este si o forma de sacrificiu: al porcului pentru prepararea carnatilor si caltabosului, precum si al bobului de grau pentru a face painea.
In Maramures se crede ca nu e bine sa muncesti decat pe langa casa in ajunul Craciunului, ca nu e bine sa ceri sau sa dai imprumut si ca rufele spalate in ajun aduc boli asupra familiei.
Se mai crede ca acela care plange in ajunul Craciunului va plange tot anul care urmeaza.

Nu e bine ca in Ajunul Craciunului sa fie pus pe masa mai intai rachiul, pentru ca nu el are intaietate in aceasta seara, ci bucatele.
Daca visezi grau verde in postul Craciunului e semn bun ca anul care vine are sa fie manos in toate.
In Ajunul Craciunului se leaga pomii cu paie, apoi se ung cu uruiala de faina de grâu, ca sa fie in vara incarcati de roade.
In Ziua de Craciun nu se matura in casa.

În seara de Crăciun ,de frica copiilor care umblă cu colindul , dracii stau ascunşi. Ca să se înmulţească vitele, li se dau din toate mâncărurile din Ajun .
E bine ca în cele trei zile de după Crăciun să se strângă apa în care se spală vasele. Cu apa aceea se înconjoară stupii şi se stropesc, anume ca să nu-i poataă nimeni deochea.
Nu se da cu matura de Craciun, nu se spala rufe si nu se da nimic cu imprumut.Se da de mancare pe saturate animalelor din gospodarie, inclusiv cate o bucatica de aluat dospit, pentru a le feri de boli. Mai exista si credinta ca acei care plang in Ajun vor plange tot anul care vine, iar in dimineata de Craciun este bine sa te speli pe fata cu apa de izvor in care se pune un banut de argint.