Satele zonei au pastrat nenumarate biserici de lemn care de-a lungul veacurilor au avut un rol important. Aici s-au scris si s-au pastrat monumentele celei mai vechi limbi romanesti, aici s-au adunat înteleptii satelor Maramuresului pentru a hotarî în clipele de restriste, aici s-au legat casatoriile si tot aici au fost înmormantati parintii si mosii.

Bogatia padurilor seculare a facilitat înaltarea caselor, bisericilor si altor constructii gospodaresti. Deoarece în subzona Cosau-Mara padurile de stejar si gorun erau dominante, constructiile vor purta amprenta acestor esente, spre deosebire de subzonele Iza Mijlocie, Viseu si Borsa, unde predomina rasinoasele.
„Din punct de vedere al planimetriei la bisericile maramuresene se constata unitatea de conceptie, edificiile fiind ridicate pe sistemul de plan folosit de întreaga arhitectura medievala romaneasca si caracteristica cultului ortodox. Cele trei încaperi traditionale: absida altarului, naosul si pronaosul se însiruie pe axa est- vest, uneori avand spre apus un pridvor deschis”. Absida altarului în general este pentagonala, iar în unele cazuri dreptunghiulara (la Oncesti, Poienile Izei, Rona de Jos).

„Naosul de forma dreptunghiulara este acoperit întotdeauna cu o bolta semicilindrica. Caracteristica arhitecturii bisericilor maramuresene este supraînaltarea boltii naosului, ce se sprijina nu pe peretii cladirii ci pe un sistem de grinzi si console. Ca urmare, la exterior avem acoperisuri cu poala dubla: o streasina pentru pereti si acoperisul propriu-zis al boltii semicilindrice. Din acest motiv aspectul exterior aminteste de bisericile de tip basilical din arhitectura romanica si gotica […] Între cele doua streasini ale acoperisului, mici ferestre, ce de multe ori au ochiuri de sticla veche de forma rotunda, lasa patrunderea luminii pentru a fi vizibile imaginile pictate pe bolta”.

Pronaosul sprijina turnul-sageata care are si rol de clopotnita.
Unele biserici au o prelungire în partea de vest (la intrare), un pridvor aproape identic cu „satra” (pridvorul) de la casa taraneasca, cu stalpi frumos ornamentati, legati între ei cu arcuri realizate prin îmbinarea „chitusilor” între stalpi si grinda. Acelasi pridvor se repeta de obicei si la turnul-sageata, în spatiul destinat clopotelor.

Viziteaza Bisericile de lemn din Maramures, cazeaza-te la una din cele mai cautate Pensiuni Maramures, pentru o experienta turistica autentica!

Elemente de decor vin sa sustina arhitectura maiestuoasa a constructiei.
Astfel, braul (torsada), care înconjura peretii bisericii pornind de la usa de intrare, este sapat adanc în lemn si scos puternic în relief. Ancadramentele usilor masive de intrare si ale ferestrelor poarta însemnele decorative pe care le gasim frecvent si la casele traditionale si care sunt expresia unui limbaj cu o încarcatura simbolica milenara, astazi trecuta în planul artisticului. Uneori, tot aici este consemnata prin daltuire data edificarii.

Drumul prin pasul Gutai îl conduce pe vizitator la biserica din Desesti, care deschide salba bisericilor-monument de pe valea Marei. Constructia dateaza de la începutul secolului al XVIII-lea si a fost pictata în interior de Radu Munteanu si Gheorghe Zugravul, la anul 1780.
În biserica din Harnicesti (datata în secolul al XVII-lea) se pastreaza mai multe icoane de mare valoare artistica, creatii anonime datate în veacul al XVII-lea.
Pe drumul lateral care trece prin satul Hoteni se ajungi la Breb, unde biserica construita în anul 1531 pastreaza si urme de pictura murala, valoroase icoane pe lemn din secolul al XVII-lea, icoane pe sticla, covoare vechi, stergare votive, mobilier.
Revenind pe firul principal al Marei, la Sat-Sugatag, ne întampina una dintre cele mai reprezentative biserici-monument, construita din lemn de stejar, în anul 1642; aici se pastreaza mai multe icoane pe lemn si pe sticla, carti din veacurile trecute, covoare.

Sat-Sugatag este unul dintre satele Maramuresului istoric, cu traditii în sculptura în lemn, monumentalele porti fiind revelatoare. În cimitirul din jurul bisericii se mai pastreaza cateva semne de mormant lucrate în lemn, care au ca motiv principal crucea înscrisa în cerc. Dupa unii cercetatori, acestea ar constitui o influenta celtica; noi credem ca sunt chiar relicte ale civilizatiei celtice, data fiind abundenta acestor motive specifice celtilor.

O alta biserica interesanta este cea din satul Manastirea, construita în anul 1653 ; aici pot fi vazute icoane din secolele XVII si XVIII, creatii ale zugravilor locali.
În toate satele amintite, pe langa bisericile-monument, care în cimitirele din jurul lor adapostesc semne de mormant si troite monumentale create în veacurile trecute, se mai pot vedea case datate în secolele XVII — XVIII, cu acareturile în jur, mori si alte instalatii tehnice actionate hidraulic, adevarate muzee etnografice în aer liber.

Valea Cosaului, care se înscrie în subzona Cosau-Mara, a dat Maramuresului si tarii unele dintre cele mai realizate constructii în lemn, atat în ceea ce priveste arhitectura religioasa, cat si cea civila.
Muzeul de la Sighetul Marmatiei a restaurat peste 10 case-monument numai din satul Calinesti, de pe aceasta vale, altele fiind conservate in situ. Satele din aceasta subzona, ca de altfel majoritatea satelor maramuresene, diferentiaza, asa cum am mai vazut, doua parti — Josanii si Susanii — parti ale satului care s-au dezvoltat armonios, facand corp comun, dar care uneori si-au creat institutii proprii înca din cele mai vechi timpuri. De aceea vom gasi aproape în fiecare sat „Biserica din Susani” si „Biserica din Josani”, „Biserica din Deal” si „Biserica din Ses”.
Budesti, sat asezat la poalele muntelui Gutai, pastreaza doua splendide monumente.

Biserica din Susani a fost ridicata in anul 1760, asa cum consemneaza o inscriptie din naos. Constructia bisericii actuale se afla pe locul uneia mai vechi; usile împaratesti sunt pastrate cu siguranta de la vechea biserica (pe aceste usi apare anul 1628). Usile au fost pictate de un mester maramuresean anonim.

Tot aici se mai pastreaza icoane pictate de un mester anonim venit din Moldova în jurul anului 1550. Mai mentionam un manuscris din secolul al XVI-lea, carti religioase din secolele XVII si XVIII, icoane pe sticla, covoare vechi, mobilier de mare valoare artistica si documentara.
Biserica din Budesti-Josani, edificata în anul 1628 pe locul uneia mai vechi (probabil din secolul al XIV-lea), este una dintre cele mai mari constructii în lemn ale Maramuresului. Spre deosebire de celelalte, aceasta are turnul-sageata înaltat central, deasupra pridvorului-clopotnita, care are patru turnulete mai mici în cele patru colturi. Pictura dateaza din anul 1762 si este opera zugravului Alexandru Ponehalschi din Berbesti. În biserica se pastreaza mai multe icoane vechi. Mai exista o serie de icoane din secolul al XVII-lea, un panou pictat reprezentand „Judecata de apoi” si o colectie valoroasa de icoane pe sticla.

Tot acolo se afla un bogat fond de carte veche Cazania lui Varlaam (1643), un Minei în manuscris (1648), diverse tiparituri de la Blaj, Bucuresti si Ramnic. Taranii pastreaza cu mandrie o camasa de zale pe care o atribuie eroului legendar Pintea Viteazul. În cimitirul bisericii se afla o masa monumentala din piatra, conservata în stare perfecta.
Bisericile din Sarbi-Susani si Sarbi-Josani (construite în 1532 si respectiv înainte de 1700) sunt asezate pe dealuri nu prea înalte, pe malul sting al Cosaului. În ele se pastreaza icoane pe lem lucrate de mesteri locali, carti vechi bisericesti, mobilier si covoare vechi maramuresene.
Satul Calinesti are si el doua biserici. Cea din Susani a fost construita în anul 1784, asa cum atesta inscriptia care se afla deasupra usii de intrare. Aceasta este singura biserica cu plan triconc din Maramuresul voievodal, datorata, influentei moldovenesti exercitata prin preotul Filip Opris, care a functionat aici.

Biserica din Calinesti-Caieni este datata în prima parte a secolului al XVII- lea, pe locul ei existand initial o manastire din veacul al XIV-lea. Ea se încadreaza în tipologia clasica a bisericilor de lemn maramuresene, dar un pridvor deschis, de proportii mai mari, construit în aceeasi perioada, da o nota aparte constructiei. Interiorul este pictat în tempera pe lemn de catre Alexandru Ponehalschi, în anul 1754. Biserica pastreaza piese de mobilier vechi, icoane pe lemn, covoare si sfesnice din aceeasi perioada.

Satul urmator de pe firul vaii Cosaului, Cornesti, are o biserica-monument din prima perioada a secolului al XVIII-lea, ridicata pe locul uneia mai vechi. Pictura murala este realizata de Toader Hodor din Viseul de Mijloc, la finele secolului al XVIII-lea.
Ultima biserica-monument de pe aceasta pitoreasca vale este cea din satul Feresti; ea dateaza din prima jumatate a secolului al XVIII-lea, fiind ridicata pe ruinele alteia mai vechi. În aceasta biserica se pastreaza carti vechi, icoane pe sticla si pe lemn, covoare din lana realizate cu culori vegetale.
În contextul etnografic al Maramuresului, valea Izei reprezinta o axa de referinta sub toate aspectele. De aceea, si în domeniul arhitecturii monumentale, ea a dat exemplare de mare valoare. Aproape toate satele zonei si-au pastrat bisericile vechi din lemn, chiar daca cu timpul si-au construit si altele noi, durate în piatra sau caramida.
În Salistea de Sus exista doua biserici-monument, ambele construite din lemn. Cea a Balenilor apare într-o inscriptie din 1752. Constructia dateaza din secolul al XVII-lea si a fost pictata de un anonim, în aceeasi perioada. În biserica se afla icoane si un pomelnic pictate de Radu Munteanu, în anul 1755.

Biserica Nistorestilor din Salistea de Sus este probabil ctitoria familiei cu acelasi nume, asa cum reiese si din însemnarea de pe marginea unei carti (însemnarea cuprinde anul 1753). Icoane pictate pe lemn de Alexandru Ponehalschi si fragmente de pictura murala îmbogatesc interiorul bisericii.
În comuna Bogdan Voda (fosta Cuhea), nume cu puternica rezonanta în istoria neamului romanesc, se afla o foarte frumoasa biserica ridicata pe locul alteia mai vechi, care a fost arsa de tatari în ultima invazie facuta în Maramures, la felini 1717.

Actuala biserica a fost ridicata în 1718, respectand vechiul stil. „Acoperisul este deosebit de multe din cele descrise pana acum, prin aceea ca partea superioara se prezinta fara nici o legatura cu streasina de deasupra ferestrelor care înconjoara biserica.

Biserica a fost edificata si pictata prin stradania lui Vasile Sapantan, care între 1747 si 1788 era jurat si „solgabirau al orasului de sus”. În naos se pastreaza portretul ctitorului si jiltul acestuia. Inscriptia de pe tabloul ctitorului glasuieste : „Pentru iertarea pacatelor sale si pentru parintii sai morti — la anul 1754 — nobilul pan Vasili Samplontai cu doamna sa Ivona si cu sapte fii ai sai a ridicat casa Domnului si a pictat-o”.
În comuna Bogdan Voda se mai pot vedea ruinele unei biserici de piatra din secolul al XIV-lea si urmele locuintei fortificate a voievodului Bogdan de Cuhea.
La cativa kilometri de Cuhea, pe un drum lateral, pe valea Ieudisorului, se desfasoara una dintre cele mai frumoase si mai pline de istorie si traditii comunitati maramuresene — Ieudul. Prima atestare documentara a satului este în anul 1365, dar vestigii înca din epoca bronzului dovedesc continuitatea asezarii.

Dupa traditia locala si dupa unii autori, unul dintre monumentele cele mai vechi ale Maramuresului ar fi Biserica din Deal de la Ieud, datata în anul 1364, constructie care mai poarta si denumirea de Biserica Balcului, dupa numele unui cneaz- voievod maramuresean originar din Ieud. Biserica din Deal a pastrat vechi monumente de limba romaneasca, printre care celebrul Manuscript de la Ieud, donat muzeului din Sighet de catre preotul Artemiu Anderco. Manuscrisul este mult controversat.
În biserica s-au pastrat doua lucrari tiparite de Coresi: Întrebare crestineasca (Brasov, 1560) si Apostolul (Brasov, 1563). Alte manuscrise si tiparituri vechi, icoane pe lemn si pe sticla, covoare cu culori vegetale, mobilier constituie inventarul acestui monument de mare valoare arhitectonica, artistica si istorica. Pictura murala este mai noua, lucrata în tempera pe lemn si atribuita lui Alexandru Ponehalschi din Berbesti (a doua jumatate a secolului al XVIII-lea).

Tot la Ieud, în 1718 s-a edificat una dintre cele mai frumoase si monumentale biserici din lemn, asa-zisa „catedrala din lemn” a Maramuresului, cunoscuta si sub denumirea de Biserica din Ses. Planul si sistemul constructiv al bisericii se înscriu în general în specificul maramuresean. Înaltimea acoperisului în doua trepte, pantele aproape verticale, turnul zvelt si armonios integrat în ansamblu, toate acestea dau o tinuta arhitectonica de exceptie — „goticul maramuresean”. Biserica din Ses, ca si cea din Deal, pastreaza o colectie exceptionala de icoane pe sticla (majoritatea provenite din centrul de la Nicula), carti vechi, covoare si mobilier.

De remarcat este si cimitirul din jurul bisericii, cu monumente funerare durate în lemn, în stilul propriu acestui sat. La intrarea în cimitir ne întampina monumentul familiei Biltiu-Dancus, edificat de catre pictorul si sculptorul maramuresean Traian Biltiu-Dancus, în memoria tatalui sau, învatatorul confesional Petru Biltiu-Dancus, intelectual de seama al Maramuresului, mare patriot si dascal, folclorist al veacului trecut si militant pentru drepturile romanilor.

Monumentul este sculptat în lemn, artistul preluand elementele decorative traditionale. Alte opere de sculptura monumentala ale artistului sunt: poarta de la intrarea în satul Mara si poarta de intrare în Muzeul Tehnicii Populare din Dumbrava Sibiului.
Ieudul a pastrat si o serie de monumente de arhitectura taraneasca laica: case si anexe gospodaresti (multe dintre ele datate în secolele al XVII-lea si al XVIII- lea). Unele dintre acestea au intrat în patrimoniul muzeelor (Muzeul Satului si de Arta Populara din Bucuresti, Muzeul Maramuresean din Sighetul Marmatiei).
De la Crucea Sieului, un drum lateral duce spre Botiza si Poienile Izei, sate izolate, cu monumente si traditii interesante.

Biserica de lemn din Botiza a fost adusa din Viseul de Jos, unde a fost construita în anul 1699, pastrand elementele caracteristice celorlalte biserici maramuresene. Merita evidentiat ancadramentul usii, pentru monumentalitatea si rafinamentul ornamentatiei. Cimitirul de langa biserica are foarte valoroase semne de mormant sculptate în piatra, cu motive solare si antropomorfe.
Biserica din Poienile Izei, datata în anul 1604, are planul asemanator cu al celorlalte biserici de lemn, dar altarul este de forma patrata. Aici se pastreaza multe carti vechi si icoane pe lemn din prima jumatate a secolului al XVII-lea.
Revenind pe valea Izei, satul Sieu ne ofera un splendid monument, biserica de lemn construita în anul 1760, pe locul uneia mai vechi. Pictura murala este relativ bine pastrata, iar icoanele pe lemn din secolele XVII si XVIII îmbogatesc interiorul monumentului istoric.
Rozavlea, satul care a pastrat legenda „Uriesilor”, are o biserica de lemn construita în anul 1720 pe locul celei vechi, arsa de tatari în cursul invaziei din anul 1717. Acoperisul cu poala dubla si turnul-sageata dau monumentului eleganta si prestanta.

Coborand mai jos pe valea Izei ajungem la Stramtura, sat în care exista o biserica-monument adusa de la Rozavlea, în anul 1661. În biserica se pastreaza cateva icoane pe lemn din secolul al XVIII-lea si mai multe carti vechi; Cazania lui Varlaam (Iasi, 1643), care a existat aici, a disparut la cativa ani dupa al doilea razboi mondial.
De la Podul Slatioarei, pe valea Slatioarei în sus, drumul de tara ne conduce în satul Glod, unde poate fi vazuta biserica de lemn construita la începutul secolului al XVIII-lea. Pictura Iconostasului dateaza din anul 1823. Cateva icoane pe lemn si vechi carti bisericesti întregesc zestrea acestui lacas.

Biserica de lemn din Barsana este actualmente asezata pe dealul numit Jbar (ea s-a aflat mai înainte pe „Podurile Manastirii”, loc unde a fiintat o manastire pana la mijlocul secolului al XVIII-lea). Biserica a fost adusa pe acest loc si recladita, cu respectarea formei initiale, în anul 1806, an în care a fost si pictata, conform inscriptiei ce se pastreaza. Evidentiem cromatica vie, modalitatile proprii de realizare a compozitiilor. Icoane pe lemn, carti vechi si obiecte de cult provenite de la fosta manastire (precum si de la o alta biserica de lemn demolata la finele secolului trecut), covoare vechi în stil maramuresean completeaza inventarul monumentului.
Tot pe valea Izei, în satul Valea Stejarului, apartinator comunei Vadul Izei, exista doua biserici de lemn, dintre care cea mai veche pastreaza pictura din anul 1809 si icoane pe lemn pictate de Alexandru Ponehalschi.

Biserica de lemn din Rona de Jos dateaza din secolul al XVII-lea. Partial se mai pastreaza pictura murala si mai multe icoane pe lemn pictate de Ioan Plohod din Dragomiresti, în anul 1817. La intrarea în cimitirul bisericii, satenii au ridicat o monumentala poarta maramureseana din lemn de stejar, opera a sculptorului taran Gheorghe Borodi din Vadul Izei.
Pe valea Viseului s-au pastrat mai putine biserici de lemn, între care biserica manastirii din Moisei, asezata într-un cadru pitoresc, la poalele muntelui Pietrosul
Rodnei. Prima ei atestare documentara este din anul 1637.

Dupa traditia locala si dupa unele însemnari si documente din arhiva familiei Coman (astazi în posesia muzeului din Sighetul Marmatiei), manastirea ar fi ctitoria familiei Coman din Moisei. Traditia manastirii consemneaza prin documente legaturi stranse pe parcursul veacurilor XVII si XVIII cu numeroase centre culturale romanesti din Moldova, Transilvania si Tara Romaneasca.

De la acesti zugravi se conserva în biserica trei frumoase icoane. Zugravii de la Moisei realizeaza în pictura lor o sinteza între stilul traditional postbizantin si arta renascentista a epocii. Picturile lor se afla si în alte biserici ale Maramuresului (Poienile Izei, Viseul de Mijloc, Manastirea Giulesti), dar si în Tara Nasaudului”.
La Borsa s-a pastrat un singur monument, biserica de lemn cu planul clasic si arhitectura specifica celorlalte biserici maramuresene. Pridvorul deschis da un farmec aparte constructiei. Pictura (realizare a unor anonimi) dateaza din secolul al XVIII- lea.